luni, 26 septembrie 2011

capatul lumii

2 comentarii :

Fratila Genovel-Florentin spunea...

Dincolo de orice considerent alegoric despre calamitatea care a crăpat pămîntul, poemul are un ton ironic care subminează ideea panicardă de apocalipsă (reiterată zilnic în porţii digerabile) la tv. Sigur că există sugestia unei secete severe care a produs crăpăturile solului, dar aceasta este împinsă parcă-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii/furnică, ca şi de perspectiva spaţială a pămîntului căscat gata să înghită furnica.

Începînd poemul cu sintagma capătul lumii, se introduce, printr-o metaforizare de ordinul basmului, o notă de evaluare vetustă, expirată în vremea roiurilor de galaxii şi a găurilor negre (şi asta făcînd apel la nişte termeni din vremurile cînd eram încă pe băncile şcolii, acum capătul lumii se pare că s-a deplasat într-un haos insondabil). Sîntem lansaţi astfel într-un climat al snoavei, confirmat imediat de faptul că e vorba de o lume minusculă – aceea a furnicii. Cu orizonturi brusc curmate de orice accident mai pronunţat al solului.

from mr.Corneliu Traian Atanasiu

Fratila Genovel-Florentin spunea...

Un flash interesant ce trimite la universul boabei și al fărâmei.
Primul vers trimite la sfârșitul lumii, la o apocalipsă generată de lipsa prelungită a precipitațiilor. Pământul crăpat apărut în calea furnicii ne obligă să admitem o realitate cruntă: seceta. Se induce în suflete astfel o dezolare care macină și te lasă pe gânduri. Chiar și pentru furnică, exploratoare energică, situația e critică. Mic și mare stăm sub umbra aceleiași amenințări. Se așteaptă un semn al proniei cerești care să curme suferința…


from mr.CEZAR CIOBICA