duminică, 12 august 2012

seceta

pământul crăpat -
din ce în ce mai ridat
chipul văduvei

Un comentariu :

Fratila Genovel-Florentin spunea...

pe cer niciun nor -
bunica povesteşte
despre caloian

CALOIÁN s. m.= Obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie. [Pr.: -lo-ian] – Cf. sl. kalenŭ.

Sînt două legături, iată, posibile simultan, între cele două părţi ale poemului: cerul fără nor este ocazia ivită pentru a-i spune nepotului povestea despre caloian şi totodată rămîne cerul fără nor al copilăriei care trăieşte în poveste.

http://unhaikupezi.blogspot.ro/2012/08/comentariu-la-saptamina-iv-a.html

Concluzii:



majoritatea completărilor tind să propună imagini şi nu felurite afirmaţii sau declaraţii emoţionale



Preferatele mele de data asta:
•poemul lui Fraţilă Genovel-Florentin pentru modul clar diferenţiat în care este perceput cerul fără nor de bunică şi nepot

Publicat de Corneliu Traian Atanasiu