damf de usturoi – noaptea Sfântului Andrei se apropie
Bea Hurmuz
5 haiku-uri evidenţiate:
şemineu aprins – pe perete rulează jocul umbrelor
Genovel-Florentin Frăţilă
noapte magică - fata bătrână-și pune iar busuioc sub cap
Cezar F. Ciobîcă
sclavul la pândă - într-o lume de umbre doar biciul stăpân
Virginia Popescu
umbre fugare – pe pereţii peşterii primul graffiti
Nicole Pottier
etnobotanice - dansez pentru tine ca să te salvez
Gh. Postelnicu Stops
Noiembrie a reunit în jurul fotografiei 12 haijini, cu un total de 28 de haiku-uri. Imaginea având un grad de dificultate sporit, nu este de mirare că a provocat „sfieli” de abordare. M-am bucurat însă să constat că şi-au încercat puterile şi doi concurenţi noi, pe care nu i-am mai întâlnit până acum în mica lume de haijini români. Le urez bun venit şi îi rog să nu se descurajeze dacă nu au fost premiaţi de la prima încercare. E lung şi spinos drumul până la haiku!
Am ales pentru locul I un poem hâtru, foarte bine şi clar structurat. Frumuseţea îi vine din simplitatea şi isteţimea cu care a interpretat kigo-ul implicit al imaginii. Noiembrie e din multe puncte de vedere luna umbrelor. Fotografia se potriveşte ca o mânuşă încărcăturii simbolice şi folcloristicii acestei perioade din an. Fiind suficient de ambivalentă pentru a putea fi interpretată atât în cheie „horror”, cât şi într-una umoristică. Haiku-urile evidenţiate stau mărturie.
Într-adevăr, despre noaptea Sfântului Andrei circulă multe legende autohtone. Duhuri rebele, lupi care vorbesc, oglinzi paralele, cititul viitorului în paharul cu apă, cenuşă, vârcolaci, strigoi porniţi să se aciueze prin gospodăriile oamenilor. Răul trebuie combătut sistematic. Şi ce este mai eficient decât usturoiul plasat prin toate ungherele, bulbul cu puteri universale care alungă prin mirosul lui pe cei întunecaţi?
Poemul capătă evident consistenţă doar alăturat fotografiei. Pe care însă nu o „povesteşte”, ci, pornind de la ea, urmăreşte un fir asociativ simplu şi riguros. Un senryu reuşit pentru care autoarea merită din plin aplauzele noastre.
Într-un registru identic, şi la fel de reuşit (dar ce să-i faci, canapeaua locului I este doar de o persoană!) este haiku-ul lui Cezar Ciobîcă. Amândoi autorii au exploatat cu succes folcloristica de sezon, construind senryu-uri convingătoare şi bine argumentate. Nota ironică este la fel de bine plasată la ambele poeme.
„Umbra” ca evidenţă i-a inspirat pe Nicole Pottier şi pe Genovel F. Frăţilă. Nicole cucereşte prin originalitatea viziunii: imaginea lasă loc pentru poveşti care încep în epoca de piatră şi se termină în satul românesc contemporan. Genovel, la rândul lui, dă o conotaţie aproape elegiacă poemului extras din imagine: nopţile lungi de noiembrie în care privim pe perete, cu ochi ficşi, umbrele lungi ale flăcărilor din cămin. Imaginea este aproape arhetipală. Mă întreb doar: oare câţi dintre noi au privilegiul real al unei astfel de seri?
Un haiku straniu şi deloc uşor de „citit” este cel al Virginiei. Aici fotografia capătă un dramatism aparte. Gestul umbrei provoacă „pânda”, violenţa şi frica vorbesc prin bici. Un poem cu multă adâncime, venit din „antichitatea” straturilor inconştientului .
Senry-ul – epigramă însă înfloreşte în versurile lui Gheorghe Postelnicu Stops, care nu are nevoie de nici un comentariu. O „luare în balon” reuşită şi rotundă a societăţii româneşti per ansamblu, cu dubioasele magazine de droguri, la fel de dubioasele emisiuni TV de spălare a creierelor şi simplitatea mai mult decât dubioasă a mesajelor mass-mediei („dansez şi te salvez!”). Excelentă găselniţă şi excelentă punte la fotografie.
Felicitându-i din nou pe toţi participanţii, strâng mâna celor de pe podium şi vă aştept pe toţi, începând de mâine, la ultima rundă din anul acesta: fotografia lunii decembrie.
Un comentariu :
Sursa: deviantart.com, NoxSatvrnii
Poemul câştigător:
damf de usturoi –
noaptea Sfântului Andrei
se apropie
Bea Hurmuz
5 haiku-uri evidenţiate:
şemineu aprins –
pe perete rulează
jocul umbrelor
Genovel-Florentin Frăţilă
noapte magică -
fata bătrână-și pune iar
busuioc sub cap
Cezar F. Ciobîcă
sclavul la pândă -
într-o lume de umbre
doar biciul stăpân
Virginia Popescu
umbre fugare –
pe pereţii peşterii
primul graffiti
Nicole Pottier
etnobotanice -
dansez pentru tine
ca să te salvez
Gh. Postelnicu Stops
Noiembrie a reunit în jurul fotografiei 12 haijini, cu un total de 28 de haiku-uri. Imaginea având un grad de dificultate sporit, nu este de mirare că a provocat „sfieli” de abordare. M-am bucurat însă să constat că şi-au încercat puterile şi doi concurenţi noi, pe care nu i-am mai întâlnit până acum în mica lume de haijini români. Le urez bun venit şi îi rog să nu se descurajeze dacă nu au fost premiaţi de la prima încercare. E lung şi spinos drumul până la haiku!
Am ales pentru locul I un poem hâtru, foarte bine şi clar structurat. Frumuseţea îi vine din simplitatea şi isteţimea cu care a interpretat kigo-ul implicit al imaginii. Noiembrie e din multe puncte de vedere luna umbrelor. Fotografia se potriveşte ca o mânuşă încărcăturii simbolice şi folcloristicii acestei perioade din an. Fiind suficient de ambivalentă pentru a putea fi interpretată atât în cheie „horror”, cât şi într-una umoristică. Haiku-urile evidenţiate stau mărturie.
Într-adevăr, despre noaptea Sfântului Andrei circulă multe legende autohtone. Duhuri rebele, lupi care vorbesc, oglinzi paralele, cititul viitorului în paharul cu apă, cenuşă, vârcolaci, strigoi porniţi să se aciueze prin gospodăriile oamenilor. Răul trebuie combătut sistematic. Şi ce este mai eficient decât usturoiul plasat prin toate ungherele, bulbul cu puteri universale care alungă prin mirosul lui pe cei întunecaţi?
Poemul capătă evident consistenţă doar alăturat fotografiei. Pe care însă nu o „povesteşte”, ci, pornind de la ea, urmăreşte un fir asociativ simplu şi riguros. Un senryu reuşit pentru care autoarea merită din plin aplauzele noastre.
Într-un registru identic, şi la fel de reuşit (dar ce să-i faci, canapeaua locului I este doar de o persoană!) este haiku-ul lui Cezar Ciobîcă. Amândoi autorii au exploatat cu succes folcloristica de sezon, construind senryu-uri convingătoare şi bine argumentate. Nota ironică este la fel de bine plasată la ambele poeme.
„Umbra” ca evidenţă i-a inspirat pe Nicole Pottier şi pe Genovel F. Frăţilă. Nicole cucereşte prin originalitatea viziunii: imaginea lasă loc pentru poveşti care încep în epoca de piatră şi se termină în satul românesc contemporan. Genovel, la rândul lui, dă o conotaţie aproape elegiacă poemului extras din imagine: nopţile lungi de noiembrie în care privim pe perete, cu ochi ficşi, umbrele lungi ale flăcărilor din cămin. Imaginea este aproape arhetipală. Mă întreb doar: oare câţi dintre noi au privilegiul real al unei astfel de seri?
Un haiku straniu şi deloc uşor de „citit” este cel al Virginiei. Aici fotografia capătă un dramatism aparte. Gestul umbrei provoacă „pânda”, violenţa şi frica vorbesc prin bici. Un poem cu multă adâncime, venit din „antichitatea” straturilor inconştientului .
Senry-ul – epigramă însă înfloreşte în versurile lui Gheorghe Postelnicu Stops, care nu are nevoie de nici un comentariu. O „luare în balon” reuşită şi rotundă a societăţii româneşti per ansamblu, cu dubioasele magazine de droguri, la fel de dubioasele emisiuni TV de spălare a creierelor şi simplitatea mai mult decât dubioasă a mesajelor mass-mediei („dansez şi te salvez!”). Excelentă găselniţă şi excelentă punte la fotografie.
Felicitându-i din nou pe toţi participanţii, strâng mâna celor de pe podium şi vă aştept pe toţi, începând de mâine, la ultima rundă din anul acesta: fotografia lunii decembrie.
Trimiteți un comentariu