Un poem care mi-a atras atenția datorită frumuseții dar și datorită încărcăturii spirituale a acestuia, adusă de sintagma apa morților Primul vers Vara toridă, fără a avea elemente pitorești sau romantice, fără vreun detaliu sau décor, atât cat ar fi putut fi cuprins în doar cinci silabe, are forța imagistică datorită rezonanței cuvântului toridă, cuvânt care accentuează inerția peisajului copleșit de soarele dogorâtor. Sub palma sterașina, acuitatea aproape senzorială a caniculei estompează linia orizontului, devenită unduitoare, aerul înfierbântat creând iluzii optice specifice deșertului, mirajele. Atmosfera de pustietate, părăsire este continuată în versul următor peste câmpul însetat, fără a aduce în atenție vreun element al vieții și încheind cupănint într-un registru puțin schimbat dar la fel de arid ca imagine, apa morților. Legătura cu strămoșii, ideea de singurătate și pustiire dându-i o dimensiune mitică, credința vie în eternitate prin folosirea sintagmei de mai sus …însuflețindu-l. Deși compus din două secvențe textul devine unitar, peisajul terestru unit cu cel cosmic și spiritual într-o formulare simplă, firească, curgând armonios spre versul final și aducând în prim plan apa, liant a celor două lumi. Dincolo de cuvinte, dincolo de arșiță și colb, remarc frumusețea austeră a pământului sterp udat de ploaia spirituala a gândului cultivat, legătura subtilă și asemănarea omului cu natura înconjurătoare. Câmpul ființei noastre însetat de cunoaștere, frumusetea clipei atinse în câteva silabe de frumusețea ideii, o fata morgana într-un poem fără culoare pe care l-aș numi de stare, cu aware puternic și un wabi-sabi pe măsură. L-aș asocia cu secvențele verii secetoase și triste din poezia lui N. Labiș, iar versul /îmbătrâneşte, ah, cât de repede, apa. Şi ceasul/ aparținând lui L. Blaga ne arată cum Dumnezeu se apleaca uneori asupra lucrului mâinilor sale, oamenii, cu poeme inspirate care ne înalță gândirea.
"Preferatul meu a fost: „Vara torida - / peste campul insetat / apa mortilor". Text la fel de organic care foloseste perfect jocul de cuvinte legat de apa. Nu stiu daca expresia apa mortilor exista si in alte limbi, poate e doar un noroc al nostru. Parca acest miraj al uscaciunii si ariditatii vizeaza mai mult decit arsita unei veri, parca vezi pustiirea planetei impletita cu mirajul seducator unei civilizatii inselatoare."...comentariul d-lui C.A.
3 comentarii :
Poemul cu nr. 21 in etapa 186 RH-mentiune-, 18 puncte.
Multumesc pentru comentariul de sfarsit de etapa:
Vară toridă-
peste câmpul însetat
apa morților
Un poem care mi-a atras atenția datorită frumuseții dar și datorită încărcăturii spirituale a acestuia, adusă de sintagma apa morților
Primul vers Vara toridă, fără a avea elemente pitorești sau romantice, fără vreun detaliu sau décor, atât cat ar fi putut fi cuprins în doar cinci silabe, are forța imagistică datorită rezonanței cuvântului toridă, cuvânt care accentuează inerția peisajului copleșit de soarele dogorâtor. Sub palma sterașina, acuitatea aproape senzorială a caniculei estompează linia orizontului, devenită unduitoare, aerul înfierbântat creând iluzii optice specifice deșertului, mirajele. Atmosfera de pustietate, părăsire este continuată în versul următor peste câmpul însetat, fără a aduce în atenție vreun element al vieții și încheind cupănint într-un registru puțin schimbat dar la fel de arid ca imagine, apa morților. Legătura cu strămoșii, ideea de singurătate și pustiire dându-i o dimensiune mitică, credința vie în eternitate prin folosirea sintagmei de mai sus …însuflețindu-l.
Deși compus din două secvențe textul devine unitar, peisajul terestru unit cu cel cosmic și spiritual într-o formulare simplă, firească, curgând armonios spre versul final și aducând în prim plan apa, liant a celor două lumi. Dincolo de cuvinte, dincolo de arșiță și colb, remarc frumusețea austeră a pământului sterp udat de ploaia spirituala a gândului cultivat, legătura subtilă și asemănarea omului cu natura înconjurătoare. Câmpul ființei noastre însetat de cunoaștere, frumusetea clipei atinse în câteva silabe de frumusețea ideii, o fata morgana într-un poem fără culoare pe care l-aș numi de stare, cu aware puternic și un wabi-sabi pe măsură. L-aș asocia cu secvențele verii secetoase și triste din poezia lui N. Labiș, iar versul /îmbătrâneşte, ah, cât de repede, apa. Şi ceasul/ aparținând lui L. Blaga ne arată cum Dumnezeu se apleaca uneori asupra lucrului mâinilor sale, oamenii, cu poeme inspirate care ne înalță gândirea.
Ana Urma
12.06.2011
Onorat:
"Preferatul meu a fost: „Vara torida - / peste campul insetat / apa mortilor". Text la fel de organic care foloseste perfect jocul de cuvinte legat de apa. Nu stiu daca expresia apa mortilor exista si in alte limbi, poate e doar un noroc al nostru. Parca acest miraj al uscaciunii si ariditatii vizeaza mai mult decit arsita unei veri, parca vezi pustiirea planetei impletita cu mirajul seducator unei civilizatii inselatoare."...comentariul d-lui C.A.
Trimiteți un comentariu